vineri, 24 octombrie 2014

Chemarea: începutul călătoriei

Articol scris pentru Coaching Support Group Bucureşti.
 
„Adevărata “măsură” a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin “lipsa de măsură”, dorind “fără măsură”, îndrăznind “fără măsură”, iubind “fără măsură”.”
Octavian Paler

La întâlnirea noastră de miercuri, la mijloc de octombrie arămiu, Raluca Mohanu ne-a povestit, cu pasiune şi rafinament, despre călătoria eroului, călătoria fiecăruia dintre noi. Călătoria spre împlinire, spre fericire, spre desluşirea a cine suntem noi cu adevărat şi care este menirea noastră în această lume. Pentru că fiecare dintre noi a venit aici şi acum cu un scop. Suntem un melanj unic de gene, caracteristici, abilităţi, talente, destinat să joace un rol aparte şi special, chiar dacă, în aparenţă, e doar un simplu rol de figurant.
 
Se spune că nu destinaţia contează, ci călătoria. Dar oare poţi pleca într-o călătorie dacă nu ştii destinaţia? Îţi iei bocceluţa la spinare şi pleci încotro vezi cu ochii? Aşa, pur şi simplu? Pentru unii merge, dar pentru majoritatea nu. Pentru că nu avem curajul şi spiritul de aventură care să ne împingă spre zări străine şi neprevăzut. Avem nevoie de acea plasă de siguranţă care să ne ofere o zonă călduţă de confort. Ne este teamă. O, Doamne, şi cât de teamă ne este! Să nu fim răniţi, să nu ne pierdem preţioasele posesiuni, să nu fim marginalizaţi, să nu mai fim iubiţi, să fim părăsiţi, şi multe altele. De fapt, ne este teamă să trăim. E trist, dar priviţi-i pe cei din jurul vostru. Câţi dintre ei sunt fericiţi? Câţi dintre ei fac ceea ce le place? Câţi dintre ei abia aşteaptă să se trezească dimineaţa ca să schimbe lumea cu acel ceva special la care ei se pricep atât de bine. Acel ceva pe care toţi simţim că îl avem dar nu reuşim să-l scoatem la suprafaţă, oricât am încerca.

Citeşte continuarea aici


intrebare

Sursa aici.


vineri, 28 februarie 2014

Taci și ascultă

Articol scris pentru Coaching Support Group Bucureşti.

„A vorbi înseamnă a semăna, a asculta înseamnă a culege.”
Confucius

„A auzi” nu este nici pe departe sinonim cu „a asculta”, deşi dicţionarul susţine contrariul. Ba mai mult, în DEX „a auzi” este sinonim şi cu „a înţelege”. Majoritatea dintre noi aud, dar câţi dintre noi ascultă? Iar dintre cei care ascultă, câţi vor cu adevărat să înţeleagă? Nu doar că nu avem răbdare să ascultăm, dar ne susţinem cu îndârjire, orbi şi surzi, punctul nostru de vedere. Refuzăm din start să încercăm a înţelege argumentele celuilalt. Ne punem palmele virtuale peste urechi şi fredonăm obsedant: „Eu am dreptate, eu am dreptate, eu am dreptate”. 

Printr-o surprinzătoare asociere de idei, mi-a venit in minte o scenă din cartea preferată a copilăriei mele, „Cireşarii”. În cel de-al doilea volum, „Castelul fetei în alb”, doi dintre cireşari, Maria şi Tic (care nu întâmplător sunt fraţi)  ajung să se certe la cuţite din cauza unei mici lacune de comunicare. „Lacuna” poartă numele de Ţombi şi este năstruşnicul căţel al lui Tic. 

Citeste continuarea aici.

Sursa aici